Teoria legăturilor chimice consideră că, în plus față de interacțiunea dintre moleculele adezive și adherend, există uneori legături chimice, cum ar fi interfața de legătură între cauciucul vulcanizat și metalul placat cu cupru, efectul agentului de cuplare asupra lipirii și legarea izocianat la metal și cauciuc. Studii precum interfețele au demonstrat formarea legăturilor chimice. Totuși, formarea legăturilor chimice nu este obișnuită și este necesar să se formeze o legătură chimică pentru a forma un anumit element cuantic, astfel încât este imposibil să se formeze o legătură chimică între punctul de contact dintre adeziv și aderent. Mai mult decât atât, numărul legăturilor chimice pe interfață de aderare a unității este mult mai mic decât numărul interacțiunilor intermoleculare, astfel încât rezistența de aderență de la interacțiunea dintre molecule nu este neglijabilă.
Agentul principal este componenta principală a adezivului, care domină proprietățile adezivului și este, de asemenea, un indicator important pentru diferențierea categoriei de adeziv. Agentul principal este, în general, compus din unul sau două sau chiar trei tipuri de polimeri înalți și este necesar să aibă o bună aderență și o umectabilitate. Substanțele care pot fi utilizate ca adezivi sunt:
1. Polimeri naturali, cum ar fi amidon, celuloză, tanin, gumă arabică și alginat de sodiu și alte adezivi pe bază de plante, precum și adezivi pe bază de animale, cum ar fi clei de oase, gelatină de pește, lipici proteic din sânge, cazeină și șelac.
2. Rășină sintetică, împărțită în două categorii majore de rășină termorezistentă și rășină termoplastică. Proprietăți termosetare, cum ar fi epoxi, fenolic, poliester nesaturat, poliuretan, silicon, polimid, bismaleimid, rășină alil, rășină furan, rășină amino, rășină alchidică etc .; rășină termoplastică, cum ar fi polietilenă, polipropilenă, clorură de polivinil, polistiren, rășină acrilică, nailon, policarbonat, polioxietilenă, poliester termoplastic, polifenilen eter, fluororesin, polifenilen sulfură, polisulfonă, policetonă, polifenil ester, polimer de cristal lichid etc. rășini modificate sau aliaje polimerice ale acestora. Este cel mai utilizat tip de adeziv.
3. Cauciuc și elastomer. Cauciucul include în principal cauciuc neoprenic, cauciuc butil nitril etilenă propilenă, cauciuc fluorurat, poliizobutilenă, cauciuc polisulfidic, cauciuc natural, cauciuc polietilenic clorosulfonat etc .; elastomerul este în principal elastomer termoplastic și elastomer poliuretanic.
4. În plus, există lianți anorganici, cum ar fi silicați, fosfați și acid fosforic-oxid de cupru.
